În ultimele decenii s-a trecut brusc de la sistemul din perioada comunistă, axat pe construcția de blocuri, la unul în care spațiile dintre clădiri sunt esențiale. Or ne lipsește încă o înțelegere, o viziune în acest sens.
Într-o situație ca zona Mircea Eliade sau Cotroceni, viziunea dezvoltatorului One a inclus înțelegerea inter-relațiilor. Dacă pui o clădire lângă alta, rezultă spații între. Or acele spații între sunt de fapt cele care dinamizează zona respectivă, dezvoltarea respectivă. Construcțiile mixte sunt practic cele care se opun acelor decupaje care erau înainte – platforme industriale, zone de locuit, sistem de circulație, complexe comerciale.
Cred că în perioada următoare ceea ce merită să vedem este cum evoluează în aceste dezvoltări prezența acestui spațiu semi-public, un spațiu între și pentru clădiri, un spațiu neglijat anterior. Cred că și piața sau mediatizarea pieței accentuează doar anumite aspecte. Merită să fie cunoscute un număr de dezvoltări și știu că există și posibilitatea de a le vizita. E foarte greu să te uiți la o dezvoltare din afară. Există această nevoie de transformare, care nu se mai bazează pe niște clișee cum ar fi acela că facem o clădire, apoi încă o clădire.
Intreg articolul pe: https://www.wall-street.ro/articol/Real-Estate/290572/urban-re-fresh-marius-calin-x-architecture-engineering-dilema-bucurestiului-este-totala-noastra-ignoranta.html
